---

Locuri sfinte - Manastiri si biserici din Odessa

 

Odessa este un mare port la Marea Neagra si un important centru ucrainean al industriei, stiintei si culturii. Orasul impresioneaza prin frumusetea strazilor sale drepte, a bulevardelor si pietelor strajuite de arbori, prin originalitatea arhitecturii sale pitoresti. Portul cu nave uriase, gara maritima pentru pasageri cu vase de croaziera, micile ambarcatiuni de agrement reprezinta puncte de atractie deosebite in sezonul cald. Vanzatorii de suveniruri isi etaleaza produsele pe celebrele scari, numite odinioara Potemkin, care leaga portul de elegantele strazi ce duc spre centru, spre terasele cu flori si magazinele intesate de turistii veniti in numar mare la Odessa.

 

La malul marii o superba statuie din bronz reprezentand o femeie cu un copil in brate, cu privirile atintite in larg, simbolizeaza dorul de cel plecat pe mare, in acordurile unei muzici nostalgice vechi de cateva decenii.

 

Odessa, cu un aer occidental, reconfortanta si in zilele foarte calduroase datorita spatiilor verzi si copacilor care-si unesc coroanele deasupra strazilor, are insa si o viata mai putin prospera mai ales la periferie. Dar lucrurile par a merge spre bine. Cladirile restaurate recent, pavajul nou al multor strazi si trotuare sunt semne ca fata Odessei se reinnoieste.

 

Dincolo de mare si plaja, de teatre si muzee, de palate impresionante, Odessa reprezinta o destinatie importanta si pentru pelerini.

 

Facem un popas la Manastirea Adormirii Maicii Domnului, un frumos ansamblu monahal dominat de culoarea turcoaz a zidurilor, de cupolele aurii ale bisericii si de coloanele albe de la intrare. Aici, pe tarmul inalt al Marii Negre, se afla si resedinta Mitropolitului Odessei si Ismailului. Cu o tinuta impunatoare, in vesminte de culoare turcoaz, IPS Agatanghel i-a intampinat pe pelerinii romani cu multa dragoste de oameni:

 

“Salut fetele bisericesti si pelerinii care au ajuns la noi intr-o misiune de bunavointa pentru a vizita locurile sfinte din Odessa. Aici in incinta Manastirii Adormirii Maicii Domnului se afla resedinta de vara a Patriarhului Rusiei, Alexei al II-lea. Manastirea are o istorie strans legata de istoria orasului. S-au implinit 182 de ani de viata monahala aici iar Odessa ca oras are, dupa cum stiti, putin peste 200 de ani. Resedinta Patriarhului este un loc unde se intalnesc inaltele fete bisericesti din bisericile surori. Si din Romania am avut ca oaspeti inalti ierarhi.

 

Aici in manastire avem Sfinte Moaste. Foarte cinstit de catre noi si de catre locuitorii orasului este Sfantul Kuksa, un sfant venerat si in Grecia. De altfel noi facem slujba la moastele Sfantului Kuksa si in limba greaca. Tot aici in biserica, in Altar, avem piciorul pana la glezna al Sfantului Apostol Andrei. Avem de asemenea o icoana foarte pretioasa, Icoana Maicii Domnului alaptand. Acestea au fost daruite orasului de catre Prea Sfintia Sa Gavriil de la Athos, cel care dupa moartea sa a fost canonizat.”

 

Talpa Sfantului Apostol Andrei este scoasa din altarul bisericii din Manastirea Adormirii Maicii Domnului doar de trei ori pe an, la marile sarbatori. Dumnezeu a ingaduit insa ca si noi sa putem sa ne inchinam la Sfintele Moaste chiar daca nu era zi de sarbatoare cand am ajuns la Odessa. Cu binecuvantarea IPS Agatanghel, racla cu talpa Sfantului Apostol Andrei a fost scoasa din altar pentru grupul de pelerini romani. Au fost momente de mare emotie si inaltare sufleteasca. Ne-am inchinat desigur si la moastele Sfantului Kuksa si am mers la mormantul Sfantului in cimitirul manastirii, insotiti tot de Mitropolitul Agatanghel care ne-a mai spus cateva cuvinte despre viata si minunile Sfantului Kuksa.

 

Recent a aparut in Romania cartea “Sfantul KUKSA de Odessa - viata si minunile”, traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi. Cartea se afla in librariile de specialitate. Viata Sfantului Kuksa este impresionanta de-a lungul intregului sau traseu prin Athos, Kiev, Poceaev si Odessa.

 

Mitropolitul Odessei si Ismailului, IPS Agatanghel, ne-a vorbit si despre alte locuri sacre din oras:

 

“Cat priveste Odessa crestina, pot sa va spun ca tot de la muntele Athos au fost aduse si particele din moastele Sfantului Mucenic Pantelimon Tamaduitorul. Moastele se afla in biserica inchinata Sfantului Pantelimon, in apropierea garii din Odessa. O icoana facatoare de minuni este Icoana Maicii Domnului Kaispirovskaia, considerata de altfel ocrotitoarea Odessei. Tot de la muntele Athos au fost aduse alte icoane, pictate mai recent dar care de asemenea fac minuni. La Manastirea Iverski, o manastire de calugari, se afla Icoana Pantanassa care este izbavitoare de boli de cancer. Anul trecut aceasta icoana a trecut prin 26 de eparhii ale bisericii ortodoxe ucrainiene. Peste un milion de credinciosi s-au rugat in fata icoanei. S-au vindecat multi credinciosi, printre care si medici. Tot in Odessa, in Catedrala Adormirii Maicii Domnului, se afla moastele Sfantului Ierarh Inochentie facatorul de minuni si moastele Sfantului Iona care alunga din oameni duhurile rele. La Manastirea Kazansk avem o icoana minunata care s-a pictat singura pe piatra.

 

Lucrul cel mai important pentru noi este ca se intareste legatura intre Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Ortodoxa Romana, o legatura ce exista de mai mult de cinci secole. Este o mare bucurie cand fratii de o credinta se ajuta intre ei. Sfantul Paisie Velicicovski s-a nascut in Ucraina dar este cinstit ca sfant in Romania iar la Belgorod Dnestrovski a fost sfintita, nu de mult, o bisericuta in care se pastreaza particele din moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Suntem bucurosi ca ati ajuns la Odessa si va doresc din partea Mitropolitului Odessei si Ismailului si din partea Bisericii noastre ortodoxe sa avetiajutor de la Dumnezeu in tot ceea ce faceti. Va dorim sa va imbogatiti spiritual, sa va induhovniciti, sa simtiti bucuria contactului cu sfintenia. Iar Maica Domnului sa va blagosloveasca pentru activitatea dumneavoastra spre binele bisericii, spre binele tarii dumneavoastra, spre binele poporului roman iubitor de Dumnezeu”

 

Tot aici, la Manastirea Adormirii Maicii Domnului din Odessa, arhimandritul Serafim ne vorbeste despre istoria acestui sfant lacas de inchinaciune:

 

“Manastirea a implinit 182 de ani. A fost infiintata pe teritoriul ce a apartinut mosierului Alexandru Tiutul. Era un moldovean foarte bogat care avea mosii aici. Desi isi propusese sa daruiasca domeniul in folosinta bisericii a tot amanat s-o faca pana cand s-a intamplat aici o mare nenorocire. In timpul unui mare chef a fost aprins pe malul marii un rug. Un vas grecesc care se indrepta spre mal a considerat ca rugul este farul din Odessa. Vasul s-a lovit de o stanca si s-a scufundat. Proprietarul mosiei a considerat ca acesta este un semn de la Dumnezeu si s-a hotarat imediat sa dea mosia eparhiei Chisinau. Pe atunci Mitropolit era Gavriil Banulescu Bodoni. In anul 1824 Sfantul Sinod a aprobat ca pe acest loc sa se construiasca o manastire de calugari. Manastirea a functionat fara intrerupere timp de un secol pana in 1924 cand puterea sovietica a inchis-o, calugarii fiind alungati din manastire. A fost redeschisa abia in 1943 de catre guvernarea romana continuand sa functioneze si in zilele noastre. Langa manastire se afla Seminarul teologic din Odessa. Acum sapte ani a inceput construirea unei noi biserici in manastirea noastra. Se lucreaza si la noua clopotnita. Biserica va avea hramul “Potirul datator de viata al Maicii Domnului”.

 

Multi credinciosi strabat distante uriase pentru a veni pana la Odessa. O maica tanara a venit tocmai din Siberia impreuna cu un baiat de 12 ani pentru a gasi alinare si tamaduire. O credicioasa din Diveevo, din Rusia, locul unde se afla moastele Sfantului Serafim de Sarov, a sosit si ea la Odessa. Se numeste Elena Kriukova si face drumul de la Diveevo la Odessa de cateva ori pe an. Am intalnit-o chiar la intrarea in manastire. Ne-a auzit vorbind romaneste, pe noi pelerinii din Romania, si s-a apropiat de noi.

 

- Buna ziua. Cum va numiti?

- Elena Kriukova.

 

- De unde sunteti?

 

- Eu sunt nascuta pe locurile acestea, de fapt sunt de la Reni, comuna Dolinskaia, sunt din familie de romani. Casatorindu-ma am ajuns mai aproape de Odessa dar cu timpul am ajuns sa locuiesc la Diveevo. Asa a fost situatia.

 

- V-ati indepartat mult. Locuiti in Rusia acum la cateva sute de kilometri est de Moscova. La Diveevo este un loc extraordinar de pelerinaj. Spuneti-ne dvs. de ce.

 

- Acolo se spune ca este “centrul ortodoxiei”. La Diveevo se afla moastele Sfantului Serafim de Sarov nu departe de manastirea Sarov unde a trait Sfantul. Si dupa cum e scris in letopisetul de la Diveevo toate proorocirile de acolo s-au adeverit. Cum a scris Sfantul Serafim si cum a spus, cum a vorbit cu maicile din timpul acela, toate se indeplinesc.

 

- Sfantul Serafim de Sarov a fost vazator cu duhul...

 

- Da, a fost un om foarte mare, foarte induhovnicit. Amu' in locurile cele, tare multa lume vine, de pe tot pamantul.

 

- Ajung si romani acolo?

 

- Tare multi romani si maici si preoti ajung la Diveevo. Unii chiar vor sa ramana si sa traiasca acolo.

 

- E frumos la Diveevo?

 

- E foarte frumos si tare am fi bucurosi sa ne intalnim pe locurile celea sfinte.

 

- Si eu as fi foarte bucuroasa sa ajung acolo si sa ma inchin la moastele Sfantului Serafim de Sarov. Deocamdata ne multumim cu Odessa si ma bucur mult ca v-am intalnit. Cu ce ocazie pe aici?

 

- Am venit pentru ca aici in Odessa se afla duhovnicul nostru, batiuska Iona.

 

- Faceti des drumul pana la duhovnic?

 

- Da, noi trebuie sa intram la duhovnicul nostru si sa cerem sfat cum sa traim mai departe, avem intrebari pe care i le punem si dansul ne indruma.

 

- Faceti drumul de la Diveevo pana la Odessa pentru duhovnic? Cati kilometri sunt.?

 

- Aproape doua mii de kilometri. Venim pana aici. Parintele Iona este si el vazator cu duhul si tare mult ne ajuta.

 

- In Romania ati ajuns?

 

- Nu, am un nepot in Romania dar eu n-am ajuns. Parintii nostri se duceau pe jos de la Reni pana la Galati, pentru vanzare de produse, pentru cumparaturi dar eu eram mica pe vremea aceea si nu ma luau cu ei. Parintii ne povesteau insa multe.

 

- Poate vrea Dumnezeu sa veniti si dvs. pe la noi intr-o buna zi. Va asteptam cu drag.

 

- Multumesc si eu sper sa veniti la Diveevo.

 

- Doamne ajuta!

 

Odessa, un nou popas la Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail. Biserica zugravita si aici in exterior in culoarea turcoaz si in alb, are icoane pretioase si o particica din moastele Sfantului Nicolae. La poarta manastirii in jurul orei pranzului se aduna multa lume, aproximativ 500 de persoane primesc zilnic hrana calda gatita la trapeza manastirii. Situata in oras, nu departe de malul Marii Negre, in apropierea unui parc, manastirea Mihailovska este la randul ei o oaza de liniste cu arbori, pomi fructiferi, o gradina de legume si flori. Multe femei in varsta ramase singure si-au gasit aici adapost intr-una dintre cladirile manastirii. Inconjurate de putina mobila si de lucrurile personale pe care le-au adus cu ele, aceste femei sunt ajutate sa treaca mai usor peste boala si singuratate. Manastirea ii primeste cu ospitalitate si pe credinciosii veniti in pelerinaj. Istoria manastirii este reflectata intr-un frumos muzeu amenajat in incinta. La intrarea in muzeu inca o intalnire placuta, inca o ocazie de a face conversatie in limba romana:

 

- Buna ziua. Cum va numiti?

 

- Larissa. Asta-i un nume grec si inseamna “pasare de mare”.

 

- Sunteti cumva grecoaica?

 

- Nu. Sunt nascuta in Basarabia. Tatal meu a fost la scoala de cantareti in 1933 la Bucuresti. El a fost preot. A murit in 1986. Am un frate si un nepot care sunt preoti in Sankt Petersburg. Eu locuiesc aici in Odessa din 1956. Sotul meu a murit. Am doi feciori, unul e muzicant si unul lucreaza aici.

 

- Ei stiu limba romana?

 

- Nu stiu.

 

- Nu i-ati invatat?

 

- Stii, asa s-a intamplat. Asa au fost vremurile. Dar acum copiii se jeluiesc ca nu stiu romaneste. Am doua verisoare la Bucuresti. Am venit aici la manastire sa ma inchin la moastele Sfantului Nicolae si am dat peste grupul de romani. Si ma bucur foarte mult.

 

- In Romania ati avut ocazia sa veniti?

 

- Am fost in 1998 dar amu' e cam greu de venit la Romania, trebuie viza, trebuie poftire, chemare. Dar tare mult as vrea sa mai ajung acolo, sa merg la Suceava, la manastirile romanesti.

 

- Am vazut aici un afis pe care scrie ca se organizeaza un pelerinaj in Romania la manastiri.

 

- Da, dar deocamdata n-am cu ce, nu sunt bani destui. Vreau sa va spun ca aici la manastire a fost organizata o expozitie si au fost expuse si doua tablouri ale sotului meu. Sotul meu a murit acum doi ani, a lucrat la un institut unde preda desenul. Eu am venit acum sa iau tablourile.

 

- Va multumesc si va doresc numai bine, Doamne ajuta!

 

La doar cativa metri de noi preotii si pelerinii romani au inceput sa cante “Zviatoi boje”, in semn de multumire pentru gazdele noastre de la aceasta manastire din Odessa. A urmat o replica neasteptata din partea catorva maici de la Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail care au inceput sa cante :

 

“La multi ani cu sanatate/Sa va dea Domnul tot ce doriti,/Zile senine si fericite,/La multi ani sa traiti!”

 

O foarte frumoasa surpriza muzicala in limba rusa si in limba romana, pe mai multe voci armonizate impecabil. M-am apropiat de sora Olga:

 

- Va multumim frumos, ati cantat extraordinar. Stiti sa si vorbiti in limba romana?

 

- Putin, nu foarte mult.

 

- Unde ati invatat limba romana?

 

- Aici in manastire. Eu sunt ucraineanca dar am invatat romaneste ca sa pot sa traduc, am invatat pentru mine si cand mai vine cate un grup pe la noi eu traduc. Am invatat dupa carte, n-am urmat niste cursuri speciale.

 

- Si n-a fost greu?

 

Nu, n-a fost greu.

 

- Va intalniti des cu romani aici?

 

- Au fost mai multe grupuri venite din Romania si din Moldova.

 

- De cand va aflati aici la manastire?

 

- Din anul 2000.

 

- Ati avut o chemare deosebita pentru a veni la manastire?

 

- Da, a fost chemare de la Domnul.

 

- Va multumesc.

 

- Mai veniti la noi, veniti in ospetie si sa nu ne uitati.

 

Ne pregatim sa ne luam ramas bun de la maicile care ne-au primit aici cu atata bunatate si dragoste. Descoperim, in ultimele minute inaintea plecarii, chiar la poarta, o maica in varsta care plange. Maica Ana are 83 de ani si vorbeste mai greu. E romanca. S-a nascut in judetul Tulcea. A lucrat in tinerete la Sanatoriul de la Techirghiol. Apoi s-a casatorit cu un barbat din Basarabia si a plecat dupa el. Dupa ce a ramas singura a intrat in manastire. Vorbeste si plange. Spune ca are un frate in Eforie Sud dar nu l-a vazut de foarte multi ani si nu stie daca mai traieste sau nu. I-am promis ca vom incerca sa-l gasim, ceea ce am si facut la intoarcerea in tara. Acum maica Ana stie ca fratele ei traieste si primeste des scrisori de la el.

 

Odessa are biserici impunatoare. Catedrala Adormirii Maicii Domnului zugravita in albastru deschis si in alb domina orasul din inaltul turlelor sale argintii. In apropierea garii o impresionanta constructie de culoare galbena, cu ornamente albe, cu trei etaje mari, cu o poarta de intrare direct de pe trotuar poate parea in fata trecatorului neavizat drept unul dintre superbele palate ale orasului. Dar cupolele argintii ale turlelor de deasupra, vazute de la distanta iti indica faptul ca aici este o manastire deosebita ca arhitectura. Este manastirea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon. Bisericile supraetajate din incinta, sfintele moaste, icoanele facatoare de minuni atrag multi credinciosi care vin sa se roage si sa se inchine aici. Nu departe de aceasta manastire, tot in apropierea garii se afla Manastirea Sfantului Ilie. In partea stanga a bisericii se afla moastele Sfantului Gavril Athonitul.

 

Dincolo de zidurile manastirilor si bisericilor in care calugarii si preotii se roaga pentru binele oamenilor, in care poti sa te retragi pentru o clipa de liniste si de rugaciune. Odessa isi urmeaza cursul vietii normal sau mai putin normal uneori, ca orice alt mare oras. Odessa are un milion de locuitori, 136 de km patrati, plaje in lungime de 30 de km, peste 100 de muzee si galerii de arta, cateva universitati si institute de cercetare renumite. Cladirea Operei este o perla arhitectonica a orasului, construita dupa planurile arhitectilor austrieci Fellner si Gelmer. Pe o strada din centru in marime naturala, Puskin in frac si cu joben, de fapt statuia de bronz a acestuia, pare sa iti spuna “Bine ai venit!”, in fata casei in care a trait poetul in anii 1823 si 1824. La tot pasul intalnesti si alte semne ale trecerii prin Odessa a unor personalitati.

 

Locuitorii din Odessa sunt deschisi, primitori, comunicativi. Un catel alb, frumos si jucaus, scos la plimbare de un distins domn, s-a apropiat de noi facandu-ne sa intram in vorba pana la urma cu stapanul lui. Domnul Gordon Iuri Nicanici este medic. Stie surpinzator de multe lucruri despre Romania:

 

“In copilaria mea mama imi povestea adesea despre Bucuresti, insuflandu-mi astfel un sentiment de dragoste si respect pentru acest oras. Mama mea se numea Lidia Fiodorovna Juriari si era fiica lui Juriari Vladimir Fiodorovici care reprezenta Cancelaria Imparatului Rusiei in Romania, cu alte cuvinte era ambasadorul Rusiei la Bucuresti. Eu eram mic si multe din cele ce mi le povestea mama nu le intelegeam. Abia cand am crescut am inceput sa citesc despre Romania, despre Bucuresti si am inteles ca radacinile mele se trag de acolo. Am avut ocazia sa merg la un moment dat intr-o calatorie turistica in Romania. La Bucuresti am reusit sa gasesc cimitirul si locul unde a fost inmormantat bunicul meu. Credeti-ma, pentru aceasta tara si pentru acest oras eu am sentimente calde care vin, cred, din codul meu genetic”

 

Domnul Gordon Iuri Nicanici este presedintele Asociatiei dvorenilor din sudul Ucrainei si presedintele Asociatiei medicilor din Ucraina. S-a intalnit cu multi medici romani la conferinte europene, la Londra, Berlin, Copenhaga, Budapesta. Regreta ca relatiile cu medicii romani nu sunt mai stranse, piedicile principale fiind circulatia mai anevoioasa si sistemul de vize.

 

Ne luam ramas bun de la domnul Nicanici dar si de la Odessa. Mai avem doua zile de pelerinaj inainte de a ne indrepta spre Romania. Pana acasa vom mai face cateva popasuri la manastiri in Republica Moldova.

 

A consemnat Dorina Zdroba

 

Foto: Cornel Ciumandru

---